Telefonul cetăţeanului

0230-312528

In memoriam Anca Parghel

      Anca Parghel s-a născut la 16 septembrie 1957 în Bucovina, la Câmpulung Moldovenesc.
     Moştenind de la mama ei o voce splendidă şi plină de armonie, Anca Parghel a devenit o cântăreaţă de jazz, care a reuşit să impresioneze întreaga Europă.
     Rămasă numai cu mama, de la o vârstă foarte fragedă, Anca Parghel a avut o copilărie lipsită de griji, deşi în familie se trăia foarte modest şi foarte simplu.
     Anca Parghel a fost apreciată încă de la vârsta de 3 ani.
     Lucrurile au început să devină serioase atunci când fetiţa a fost invitată să cânte la radioul local.
     Şcoala a fost un factor stimulator pentru micuţa artistă, îndrăgostită de carte şi de muzică. Deşi posibilităţile financiare ale familiei erau destul de reduse, în scurt timp avea să devină o celebritate locală, fiind invitată să cânte la toate manifestările artistice din zonă.
     La 10 ani a început să compună, iar la 11 ani participa deja la concursuri naţionale unde cânta arii din opere celebre.

servicii electronice

     Evenimentul important, care i-a marcat existenţa, s-a petrecut la vârsta de 14 ani, odată cu plecarea din Câmpulung Moldovenesc la Iaşi, la Liceul de Muzică unde avea să-l cunoască pe viitorul soţ, Virgil Parghel, atunci elev la Liceul de Artă Plastică. 
     Contactul cu jazz-ul avea să marcheze definitiv existenţa întregii familii, propulsând-o într-o lume nouă şi foarte interesantă. S-a întâmplat la Iaşi, după examenul de la Conservator, atunci când Anca Parghel avea să-l întâlnească pe Tuntu - Ioan Baciu Junior, care avea să-i schimbe destinul.
      Anca Parghel a demonstrat că ştie să lupte cu adevărat. Dovadă stă cariera ei strălucită, atât în ţară unde s-a remarcat încă din adolescenţă, dar mai ales în străinătate, unde concertele ei sunt foarte apreciate.
     Pianistă desăvârşită, înzestrată cu o voce de-a dreptul impresionantă, pedagog şi profesor, mamă şi soţie, Anca Parghel ştia că muzica înseamnă viaţă, iar viaţa înseamnă, până la urmă, un lung şir de renunţări şi sacrificii.
     Ajunsă în Belgia, pentru un post de profesor la Conservatorul Regal de Muzică din Bruxelles, Anca Parghel îşi continuă şi cariera muzicală, realizând 14 albume de muzică jazz. A colaborat cu mari de muzicieni români precum Johnny Răducanu, Mircea Tiberian, Garbis Dedeian, dar şi cu nume celebre ale scenelor internaţionale: Billy Heart, Archie Shepp, Peter Herbol, Paolo Radoni, Larry Coryell, Bruno Castelucci, Jean-Louis Rassinfosse, Phillipp Catherine, Marc Levine, Claudio Roditi, Thomas Stanko, Ricardo Del Fra, Stephane Galland, Jon Hendricks Band, Klaus Ignatzek, Norma Winstone, Tzeimer Bergali, Tom Baxter şi alţii.
     Anca Parghel a concertat de-a lungul carierei în: Belgia, Austria, Anglia, Elveţia, Polonia, Cehia, Olanda, Germania, Franţa, fiind mult mai cunoscută peste hotare decât în ţară.

 Nume relevant pentru jazz-ul românesc al ultimelor decenii, Anca Parghel, solista pe care oricine a auzit-o, fie şi doar o singură dată, nu o uită nicicând. În concertele live, disponibilităţile, native şi dobândite prin studiu, i-au proiectat realizările pe coordonatele performanţei: imaginaţia creatoare îmbrăcând contururi şi forme dintre cele mai felurite, polivalenţa preocupărilor în aria artei sunetelor (interpretare, compoziţie, aranjament, activitate didactică, raportate mai ales la jazz dar şi la muzica de cameră, de operă ori folclorică), un aparte inefabil al trăirii artistice, un mod - pledoarie de a se exprima reflexiv prin sunet şi cuvânt, ducându-ne cu gândul la profilul viu, mereu schimbător, al flăcării cu care poate fi asemuit glasu-i, cum puţine mai sunt actualmente...

 "- Bucovina a fost şi este Paradisul meu. Am avut acolo parte de mari profesori, dascăli adevăraţi, de o educaţie solidă în şcoală, dar şi în familie, chiar dacă am avut o copilărie mai tristă şi am fost un copil maturizat precoce. Mamei i-am moştenit vocea superbă, ea cânta romanţe, foarte frumos, i-am moştenit şi firea, iubitoare de viaţă, de armonie. Am fost un copil tare bun şi cuminte, dusă de mama la biserică de mică, acolo cântam în cor, din tot sufleţelul meu, şi simţeam că mă înalţ, odată cu îngerii. Duceam o viaţă modestă. Ce mi se dădea primeam cu recunoştinţă: am fost generaţia aceea de copii post-stalinistă, cărora li se cumpărau pantofi mai mari, ca să-i ţină mai mult. Eu, dacă primeam o pereche de pantofi noi, dormeam cu ei sub pernă mai întâi, o săptămână-două, şi abia apoi mă înduram să-i încalţ.
     Orăşelul meu mi se părea uriaş când eram copil, cu catedrala sa acoperită cu ţiglă colorată, cu clădirile vechi austro-ungare din centru. Câmpulungul meu era, pe atunci, capitala Bucovinei, avea post de radio, spectacole de teatru şi de muzică, propria orchestră filarmonică şi o viaţă culturală intensă pentru începutul anilor 60. Avea viaţă, pur şi simplu. Cred că energia mi se trage din aerul acela ozonat, din urcuşurile pe munţii din jur, din relaţia cu natura, cu muntele, cu pădurea. (Acolo e mult uraniu în pământ, de aceea cred că şi eu iradiez, cunoscuţii îmi spun "Atomik Anka").
     Şi astăzi Câmpulungul respiră aceeaşi pace ca în copilăria mea (...), oamenii îţi zâmbesc la fel de deschis ca atunci şi sunt dornici să-ţi împărtăşească necazurile sau bucuriile. Sunt oameni minunaţi, bucovinenii mei. Când mi-e dor de prăjiturile bucovinencelor, dau o fuga până acolo, iar dacă nu pot, dragele mele mătuşi îmi trimit la pachet."

 Surse: Formula As nr.815/2008 – Corina Pavel, Cotidianul - 2001, Realitatea TV, Mediafax)

  În semn de respect şi de preţuire, strada unde a locuit din municipiul Câmpulung Moldovenesc va purta numele celebrei artiste, Anca Parghel.