Clima: Pe fondul climatului temperat-continental,
caracteristic României, altitudinea medie la care este aşezat municipiul
Câmpulung Moldovenesc (630 m) şi poziţia lui în cadrul unei depresiuni
intramontane îşi spun din plin cuvântul. Caracterul de continentalism
îmbracă o nuanţă moderată: iernile sunt relativ lungi, bogate în zăpadă,
dar nu excesiv de aspre, verile sunt răcoroase şi umede, temperaturile
medii anuale scăzute, iar precipitaţiile bogate. Se resimte atât
influenta maselor de aer rece de origine alpină, cât şi a celor vestice,
oceanice, mai frecvente vara. Influenţa maselor continentale estice şi
polare este mai redusă, manifestându-se îndeosebi iarna.
Anotimpul cu cele mai multe zile senine este toamna. Primăvara,
vremea este foarte variabilă, datorită circulaţiei caracteristice şi
nestatorniciei ciclonilor şi maselor de aer polare, atlantice sau de
origine tropicală, care se înfruntă şi se înlocuiesc reciproc.
Temperatura medie anuală este de 6,80C, printre cele mai
mici din Moldova. Mediile lunare cele mai coborâte se înregistrează în
ianuarie (minus 3,50C), iar cele mai ridicate în iulie (16,40C).
Extremele absolute sunt mult mai mari: de exemplu, în iulie 1957 s-au
înregistrat 34,40C, iar în ianuarie 1963 minus 30,30C.
Rolul altitudinii reliefului asupra temperaturii este deosebit de
important: astfel, comparativ cu datele prezentate anterior pentru
Staţia meteo din oraş (642 m altitudine), la staţia din Rarău (1536 m)
cei trei indici termici au valori mai coborâte cu circa 4-50C;
media anuală este de 2,30C, media lunii cele mai reci
(ianuarie) este de - 7,70C, iar a celei mai calde (iulie) de
+ 11,80C. Temperaturi medii diurne sub zero grade se pot
înregistra timp de peste 100 de zile. Ca în toate depresiunile
intramontane, şi în Câmpulung Moldovenesc au loc, îndeosebi în
perioadele reci ale anului, inversiuni termice: pentru câteva ore sau
zile, în vatra depresiunii, este mai frig decât pe munţii din preajmă.
În aceste condiţii, pe văi se produc fenomene meteorologice
caracteristice: rouă, brumă, „mări de nori”, în timp ce culmile înalte
strălucesc în bătaia soarelui. În privinţa precipitaţiilor, în
medie se înregistrează peste 130 zile ploioase pe an, totalizând o
cantitate de circa 700 mm. Odată cu creşterea altitudinii, sporesc şi
precipitaţiile: 850 mm pe culmile Obcinilor, iar la staţia meteorologică
Rarău aproape 1000 mm. În lunile august şi septembrie se înregistrează
puţine precipitaţii, iar faptul că şi nebulozitatea este minimă, aceste
luni sunt recomandate în mod deosebit pentru turism. Ninsorile
cad în mod obişnuit din octombrie până la sfârşitul lunii aprilie;
durata medie a covorului de zăpadă este de circa 90 de zile. În Obcini
grosimea medie a stratului de zăpadă măsoară 20-30 cm iar în Rarău şi
Giumalău, la altitudinea de peste 1400 m, grosimea stratului de zăpadă
trece frecvent de 40-50 cm. Unul din factorii care explică
puritatea remarcabilă a atmosferei urbane îl constituie brizele – un
uriaş ventilator natural. Spre seară o adiere abia simţită coboară şi
aduce în oraş răcoarea înălţimilor şi ozonul pădurilor: este briza de
munte care dislocă aerul „uzat” în timpul zilei şi-l primeneşte. În
schimb dimineaţa, sub mângâierea razelor de soare, se porneşte briza de
vale, ce ridică ceaţa şi o împrăştie încet lăsând ierburile grele de
rouă. Alături de frumuseţile reliefului, clima este un element
important care recomandă Câmpulungul Moldovenesc ca staţiune turistică
şi climaterică. Reţeaua hidrografică: Răspunzând cu
lucirea-i ondulată şi şopotitoare, semeţiei munţilor din sud, legendara
apă a Moldovei încinge oraşul ca un brâu viu, strângând pâraiele
izvorâte din poalele stâncilor. Debitul multianual al râului Moldova
este de 4,55 mc/sec. În cadrul Depresiunii Câmpulung, Moldova primeşte o
serie de afluenţi care se racordează sub unghiuri apropiate de 900.
Acest sistem hidrografic, o împletire de văi longitudinale şi
transversale specifică Obcinilor, reprezintă o adaptare a reţelei de ape
la structura geologică. Moldova îşi are izvoarele în Obcina
Mestecănişului, pe versantul sudic al culmii Alunişului (1249 m.
Deşi, de la Pojorâta la Gura Humorului, Valea Moldovei constituie
limita dintre Obcinile Bucovinei şi o serie de masive muntoase situate
la sud (Rarău, Giumalău, Stânişoara), ea rămâne prin excelenţă râul
Obcinilor, pentru că cea mai mare parte a bazinului său montan (70%)
revine acestora. Principalii afluenţi ai râului Moldova pe
teritoriul Câmpulungului Moldovenesc sunt: pe partea stângă, de la vest
spre est, pâraiele Sadova, Morii, Corlăţeni şi Deia, iar
pe partea dreaptă, Mesteacăn, Valea Seacă şi Izvorul Alb,
Izvorul Malului, Valea Caselor şi Şandru. Alimentarea
se face predominant din ploi (50%), în timp ce aportul zăpezii şi al
apelor subterane este redus (circa 25% fiecare). Aluviunile transportate
în suspensie nu ating cantităţi prea mari, pentru că eroziunea este
moderată, iar duritatea rocilor traversate destul de mare. Din punct de
vedere al chimismului, afluenţii Moldovei au o mineralizare şi o
duritate reduse, ape bine oxigenate, cu conţinut redus de substanţe
organice şi de suspensii. Văile acestor pâraie contribuie la
frumuseţea oraşului, creând în acelaşi timp posibilitatea aşezării
gospodăriilor până sub poalele muntelui, dar şi la formarea unei
frumoase zone de agrement. |